Ligamentele incrucisate ale genunchiului, Ligamentul Incrucisat Anterior (LIA) si Ligamentul Incrucisat Posterior (LIP) sunt 2 formatiuni anatomice extrem de importante in stabilitate.

Ca si incidenta a afectarii acestora, Ligamentul Incrucisat Anterior (LIA) este cel mai frecvent expus leziunilor (8 din 10), comparativ cu Ligamentul Incrucisat Posterior (LIP).

 

Cele 2 ligamente se afla in interiorul genunchiului si leaga femurul de tibie.

 

LIP (Ligamentul Incrucisat Posterior):

  • Este de doua ori mai puternic decat LIA
  • Format din fibre de colagen
  • Grosime de aproximativ 13 mm
  • Lungimea similara cu LIA (38 mm)
  • Originea este condilul medial, zona antero-laterala (origine mult mai anterioara decat a LIA)
  • Insertia la nivelul tibiei, in spatele platoului tibial la aproximativ 1 cm distal de linia articulara
  • Poate fi divizat in 2 “fascicole”, anterolateral (65%) si posteromedial (35%)
  • Reprezinta 95% din forta de franare a translatiei posterioare a tibiei fata de femur
  • In extensia genunchiului acesta este mai mult vertical, iar in flexie se orizontalizeaza
  • Cel mai frecvent acest ligament este afectat in hiperextensie a genunchiului (necesita o trauma puternica)

 

LIA (Ligamentul Incrucisat Anterior):

  • Fibre de colagen
  • Inervat de fibre din nervul tibial
  • Vascularizatie din artera geniculata mijlocie
  • Originea pe fata mediala a condilului femural lateral (noch), in postero-medial
  • Insertia pe tibie antero-lateral, intre spinele tibiale
  • Are un fascicol (bandeleta) anteromediala si un fascicol posterolateral
  • Bandeleta anteromediala este intinsa in flexie iar fascicolul posterolateral este intins in extensia genunchiului
  • In extensie cele 2 fascicole sunt paralele
  • Biomecanica rupturii consta in linii mari, flexie, rotatie externa sau interna, extensie a genunchiului

 

In urma traumelor sportive, leziunile ligamentare la nivelul genunchiului pot fi insotite si de leziuni ale meniscurilor, cartilajului articular. Ruperea totala poate fi insotita de perceperea unui sunet, pocnitura surda.

 

Imediat dupa accidentare:

  • pacientul simte o durere vie (nu poate continua activitatile)
  • genunchiul se umfla relativ rapid
  • posibil sa nu poata sa puna presiune pe membrul afectat
  • se pierde extensia, flexia si din cauza inflamatiei

 

Pe langa examenul clinic, care de multe ori este greu de efectuat imediat dupa accidentare, investigatia considerata “gold standard” este Rezonanta Magnetica (RMN). De indata ce inflamatia si durerea permit efectuarea examenului clinic, acesta trebuie efectuat de medicul curant pentru a vedea gradul de instabilitate al genunchiului.

 

In cazul in care ruptura LIA este partiala iar genunchiul este stabil, tratamentul indicat este cel ortopedic:

  • Imobilizare in orteza mobila 4-6-8 saptamani (in functie de gradul rupturii I-III)
  • Aplicatii locale reci
  • Tratament antialgic antiiinflamator
  • Fizioterapie cat de repede posibil
  • Kinetoterapie pentru refacerea tonusului muscular si recapatarea mobilitatii
  • Reinceperea activitatilor sportive dupa minim 3-5 luni

 

In cazul leziunilor totale sau partiale dar cu instabilitate articulara, tratamentul absolut este cel chirurgical (Ligamentoplastia)

Din pacate in Romania tratamentul chirurgical, nu se face in urgenta, pacientii ajung la reconstructie ligamentara dupa cateva saptamani, luni, ani. Preoperator se recomanda minim 2-3 saptamani de recuperare pentru tonifiere musculara, mobilitate completa.

Reintoarcerea la activitatile sportive dupa 6 luni pentru amatori si 9 luni profesionisti. Se recomanda recuperare postoperator 6 luni.

 

Postoperator:

  • orteza mobila aproximativ 1 luna
  • aplicatii locale reci 7-10 zile
  • tratament antiagic, antiinflamator, anticoagulant (3 saptamani)
  • pansamente regulate la 2-3 zile, ablatie fire sutura la 12-14 zile
  • fizioterapie, kinetoterapie 6 luni